Produsul Global Brut (PGB) reflectă  valoarea  totală  a  bunurilor  materiale  şi  a serviciilor, cu caracter marfar şi nemarfar, obţinute într-o perioadă de timp, de regulă un an,  în  cadrul  subsistemelor  economiei  naţionale.   PGB se calculează ca sumă a producţiei brute de bunuri materiale şi servicii din toate sectoarele, adică prin însumarea consumului final şi a celui intermediar.

Produsul Intern brut (PIB) reflectă, valoric, producţia finală de bunuri şi servicii obţinute de către toţi agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în  interiorul ţării,  destinate  consumului  final în decurs de un an. Acest indicator este baza măsurării rezultatelor macroeconomice în SCN şi se   calculează,   în   practică,   prin   combinarea   metodei  producţiei cu metoda însumării veniturilor. PIB = PGB  – Ci

Produsul  naţional  brut  (PNB) reprezintă  valoarea  adăugată  brută  a  tuturor bunurilor  materiale  şi  serviciilor  finale  provenite  din  activităţile  agenţilor  economici naţionali, obţinute atât în ţară cât şi în afara acesteia, în decursul unui  an.  PNB  se  determină  prin  scăderea  din  PIB  a  valorii  adăugate  brute  realizate  pe teritoriul naţional de către agenţii economici străini (VABS), la care se adună valoarea adăugată brută realizată de agenţii economici naţionali care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul  altor  state  (VABNS); PNB  =  PIB VABS  +  VABNS

Produsul intern net (PIN) sintetizează suma valorilor adăugate nete ale bunurilor materiale şi serviciilor finale produse de către toţi agenţii economici care acţionează în interiorul ţării, într-o perioadă de timp, de regulă un an. De asemenea, se mai calculează scăzând din produsul intern brut consumul de capital fix, amortizarea (A), astfel: PIN = PIB A

Produsul naţional net (PNN) reprezintă expresia bănească a valorii adăugate nete obţinute de agenţii economici naţionali, atât pe teritoriul ţării, cât şi în afara acesteia şi se determină prin scăderea din PNB a amortizării capitalului fix (A) :  PNN = PNB – A ; PNN se mai poate calcula adăugând la PIN soldul, pozitiv sau negativ, (± M) dintre VAN obţinută de agenţii economici naţionali în străinătate şi VAN obţinută de agenţii economici străini pe teritoriul unei ţări:        PNN = PIN ± M Dacă PNN este evaluat la preţurile factorilor, atunci el reflectă venitul naţional.

Venitul   naţional   (VN) sintetizează   veniturile   obţinute   de   către   proprietarii factorilor  de  producţie  prin  care  se  recompensează  aportul  acestora  la  producerea bunurilor  materiale  şi  serviciilor. VN = PNBpp – A II + Sv ; VN = PNBpf – Amortizarea ;VN =S + P + R + Dnete

Orice ţară efectuează o serie de plăţi către străinătate, plăţi ce nu sunt legate de activitatea de producţie (cotizaţii la organisme internaţionale, ajutoare, daune, penalizări, taxe etc.) şi, totodată, încasează plăţi efectuate de străinătate către ea, astfel că venitul naţional creat trebuie corectat cu soldul încasărilor şi plăţilor în raport cu străinătatea, numit şi soldul transferurilor curente cu străinătatea(STCS) acestea reflectându-se  în Venitul Naţional Disponibil (VND):  VND = VN ± STCS

***

Venitul constituie un flux de resurse monetare sau materiale (reale), care provine direct sau indirect dintr-o activitate economică şi este însuşit de un agent economic

Venitul naţional constituie valoarea adăugată netă creată in decurs de un an de către agenţii economici rezidenţi, care activează atât în interiorul ţării, cit şi in străinătate
***
Economiile reprezintă partea venitului care nu a fost consumată sau diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.
Formele de utilizare a economiilor:
Tezaurizare, păstrarea banilor prin diferite ascunzişuri;
Plasamente, transformarea banilor în active financiare: acţiuni, obligaţiuni;
Investiţii, procurarea bunurilor de producţie şi a bunurilor imobiliare, în scopul obţinerii unui profit.
***
Investiţiile reprezintă ansamblul cheltuielilor orientate spre achiziţionarea bunurilor de capital, în vederea sporirii avuţiei naţionale
Investiţia reprezintă orice decizie de cheltuire care conduce la dobândirea unui activ (real sau financiar), în vederea obţinerii ulterior a unui flux de lichidităţi.
***
Cererea agregată (globală) (AD) – reprezintă cantitatea totală de bunuri şi servicii finale care este cerută  într-un interval de timp în cadrul unei economii.
***
Oferta agregată (globală) (AS) – reprezintă cantitatea totală de bunuri şi servicii finale produse de toate firmele în economie pe care ele intenţionează şi pot să o vândă într-o anumită perioadă de timp, la un anumit nivel al preţurilor.
***
Instituţia ansamblul de reguli şi norme ce ordonează relaţiile sociale într-un mod stabilit şi care sunt acceptate sau impuse tuturor membrilor societăţii date.
***
Moneda în sens larg se defineşte ca totalitatea mijloacelor de plată utilizate în mod direct pentru efectuarea tranzacţiilor economice.
***
Masa monetară reprezintă suma totală de bani aflată în circulaţie, într-o ţară la un moment dat.
Masa monetară ca stoc – totalitatea semnelor băneşti de care dispun la un moment dat toţi agenţii economici nonfinanciari, pe care pot să-i utilizeze pentru a procura bunuri şi servicii pentru a rambursa datoriile şi pentru economii.

Masa monetară ca flux – suma de bani care în mediu circulă într-o economie, într-o perioadă de timp de regulă 1 an. Fluxul masei monetare este determinat de nivelul de dezvoltare al economiei şi de viteza de circulaţie a banilor în economie.
***
Piaţa monetară este locul unde se întâlnesc cererea de bani, venită din partea agenţilor economici şi a statului, şi oferta de resurse monetare, venită din partea băncilor şi a altor instituţii financiare.
***
Creditulcedarea temporară de către o persoană altei persoane a mijloacelor băneşti, mărfurilor şi altor valori pe un timp limitat, fixat din timp, numit scadenţă, contra unei sume de bani – dobândă
***
Dobânda se formează pe piaţa capitalului la confruntarea cererii cu oferta de capital şi reprezintă preţul pentru utilizarea capitalului; este venitul adus creditorului de debitor, plătit de el pentru folosirea unei sume de bani la un termen anumit.
***
Politica monetară poate fi definită ca ansamblul de acţiuni exercitate de autorităţile monetare (BN şi Trezoreria) asupra mase monetare şi a activelor financiare, în vederea orientării economiei pe termen scurt sau mediu.
Politica monetară reprezintă un set de reguli stabilite de Banca Naţională pentru a asigura controlul ofertei de bani şi credite cu scopul stimulării creşterii economice şi de diminuare a inflaţiei.
***
Piaţa hârtiilor de valoare este o piaţă a fondurilor pe termen mediu şi lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare, ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri.
Piaţa primară de capital este acel segment al pieţei de capital pe care se vând şi se  cumpără titluri  financiare nou-emise, de  către  diferiţi  agenţi  economici,  instituţii financiar-bancare sau  autorităţi  publice.
***
Acţiunile sunt  titluri  financiare,  negociabile,  emise  de  o  companie  sau  o societate comercială pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului social. Acestea  sunt  titluri  financiare (de  valoare),  care  atestă  deţinerea  unei  părţi  din capitalul unei societăţi, ceea ce îi conferă posesorului calitatea de asociat sau acţionar.
Acţionarul  dispune de următoarele drepturi:
*dreptul de a participa cu vot deliberativ în Adunarea Generală a Acţionarilor;
*dreptul  de participa  la  împărţirea  profitului  net  al  societăţii  sub  formă  de dividende; *dreptul la o parte din activele societăţii, conform cu numărul de acţiuni deţinute, atunci când aceasta este lichidată.
***

Dividendul reprezintă partea din profitul net al unei societăţi pe acţiuni, care se repartizează anual acţionarilor, în funcţie de deciziile Adunării Generale a Acţionarilor, care analizează mărimea profitului realizat.
***
Obligaţiunile sunt titluri financiare de credit, care atestă existenţa unei creanţe a  deţinătorului  lor  (persoană  fizică  sau  juridică)  asupra  emitentului  pe o anumită perioadă de timp. Ele dau dreptul deţinătorului la încasarea unei dobânzi şi creează obligaţia pentru emitent de a le  răscumpăra  la  scadenţă,  investitorul  recuperându-şi  astfel  capitalul  avansat  în schimbul acestor titluri.
***
Bursa  de  valori este  o instituţie  importantă  a  pieţei  de  capital,  exclusiv  specifică economiei de piaţă, care concentrează în acelaşi spaţiu geografic şi economic cererea şi oferta de titluri mobiliare,  negociate  deschis,  liber  şi  permanent,  pe  baza  unor  regulamente  cunoscute.
***
Comisia Naţională a Valorilor financiare – organism   administrativ   autohton, autoritate competentă cu atribuţii în asigurarea funcţionării normale a pieţe capitalului, prin adoptarea de norme şi emiterea de acte individuale, autorizări de agenţii şi produse, supravegherea,  controlul  şi  aplicarea  legislaţiei  în  domeniu şi  protecţia intereselor investitorilor.
***
Echilibrul macroeconomic presupune realizarea echilibrului pe piaţa bunurilor şi serviciilor, pe piaţa muncii, pe piaţa capitalului, pe piaţa monetară, deci a echilibrului material,  financiar-monetar,  bugetar  etc.,  care  înseamnă  de  fapt,  mai  multe  echilibre parţiale .
***
Dezechilibrul economic general reflectă acea situaţie a unei economii, caracterizată  prin  dereglarea  raportului  dintre  cererea  globală  şi  oferta  globală,  în cadrul sistemului de pieţe (piaţa bunurilor, piaţa monetară, piaţa muncii etc.).
Dezechilibrul  economic  se  poate  interpreta  fie  ca  o  stare normală a  dezvoltării economice, fie ca o stare anormală, rezultată din încălcarea regulilor fundamentale ele economiei de piaţă.
***
Şomajul este o stare negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru structural şi funcţional al pieţei muncii,  prin  care  oferta  de  forţă  de  muncă  este  mai  mare  decât  cererea  de  forţă  de muncă din partea agenţilor economici.
Cine poate fi şomer ?
*are mai mult de 15 ani (conform legislaţiei în vigoare);
*este apt de muncă;
*nu are loc de muncă;
*este disponibil pentru o muncă salariată;
*caută un loc de muncă, fiind înregistrat la Bursa muncii.
***
Costul  individual al  şomajului este  egal  cu  diferenţa  dintre  salariul  real  pe  care salariatul  îl  pierde  atunci  când  intră  în  şomaj  şi  indemnizaţia  sau  ajutorul  de  şomaj acordate acestuia de către autoritatea publică.
Costul social al şomajului constă în faptul că el alimentează crimele, furturile, actele de vandalism, narcomania, reduc veniturile populaţiei ocupate, deoarece aceştia participă cu o parte din veniturile lor la constituirea fondurilor publice de asigurări sociale.
Costul financiar include suma indemnizaţiilor pentru şomaj achitate de autorităţile publice, cheltuielile pentru întreţinerea oficiilor de plasare în câmpul muncii, cheltuielilor publice pentru perfecţionarea persoanelor de profesii învechite.

Costul economic al şomajului se determină ca diferenţa dintre venitul naţional potenţial brut şi cel real. Evoluţia interdependenţei dintre mărimea PIB-ului şi nivelul şi dinamica şomajului a fost cercetată de către Artur Oyken.

***
Legea lui Oyken prevede:
Fiecare sporire a nivelului şomajului ciclic cu un punct procentual peste rata naturală a şomajului este însoţită de o reducere a PIB –ului cu 2,5-3% faţă de nivelul producţiei potenţiale.
(Y –  Y*)/Y* = – £ (U – Un) Y – PIB real;
Y* – PIB potenţial U – rata reală a şomajului; Un –  rata naturală a şomajului; £ – coeficientul sensibilităţii PIB-ului la modificarea şomajului ciclic.
***
Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico – social.
Termenul de inflaţie a început să fie utilizat la  sfârşitul  secolului  al  XIX-lea,  deşi fenomenul inflaţionist exista cu mult înainte de această perioadă.
Caracteristici  esenţiale ale inflaţiei:
*este  un  proces  de  depreciere  a banilor atât pe plan naţional, cât şi în raport cu alte monede; *este un proces de creştere durabilă şi generalizată a preţurilor şi tarifelor;
*este expresia unui dezechilibru monetar şi material, manifestat atât pe piaţa monetară cât şi pe piaţa bunurilor economice;
*este influenţată de numeroase aspecte psihologice.
***
Ecuaţia lui Phillips:
π= πe-β (Uef – Un)+ε,
unde π – inflaţia; πe – inflaţia aşteptată (anticipată); β – parametru mai mare decât zero, care arată sensibilitatea inflaţiei la şomajul ciclic (Uef – Un); Uef – rata efectivă a şomajului; Un – rata naturală a şomajului; ε – şocurile ofertei.
***
Impozitul – suma de bani decontată în buget în mod obligatoriu, fără contraprestaţie şi nerambursabilă, conform cotelor stabilite din venituri sau din averea persoanelor fizice şi juridice p/u acoperirea cheltuielilor statului.
Formele impozitelor directe
*impozit pe venit de la persoanele fizice – se plăteşte din toate veniturile cetăţenilor;
*impozit pe venit de la persoanele juridice – se achită de societăţile pe acţiuni, societăţile pe acţiuni, societăţile cu responsabilitate limitată, instituţiile ce efectuează activitatea economică;
*impozit pe profit – se plăteşte din suma totală a profitului întreprinderilor;
*impozit rutier – se achită de posesorii mijloacelor de transport;
*impozit pe imobil – se plăteşte de posesorii averii imobile, la moştenire, la cumpărarea – vânzarea averii.
Formele impozitelor indirecte:
*taxa pe valoare adăugată – se stabileşte pe baza valorii adăugate la marfă la fiecare stadiu al ciclului de producţie;
*accizul – se percepe prin includerea lui în preţul de vânzare al bunurilor produse şi comercializate în interiorul ţării;
*taxă vamală – se stabileşte în forme de taxe speciale p/u importul, exportul sau   tranzitul de mărfuri.
***
Finanţele publice ansamblul relaţiilor economice în expresie bănească, care se stabilesc în societate în legătură cu formarea şi utilizarea resurselor băneşti ale statului.
***
Relaţiile financiare relaţiile ce se stabilesc în legătură cu necesitatea formării veniturilor de stat şi cu cheltuielile necesare pentru executarea funcţiilor organelor de stat.
***
Bugetul de stat planul veniturilor şi cheltuielilor unui stat pentru o anumită perioadă de timp,de regulă un an,  confirmat de organele legislative.
Veniturile bugetului public:
*impozite de la întreprinderi, organizaţii şi populaţie;
*venituri de la export; üdobândă pentru credite;
*cotizaţii sociale; ütaxe vamale; üvenituri de la împrumuturi şi loterii,
*venituri de la vinderea averii confiscate.
Cheltuielile bugetului:
*finanţarea dezvoltării economiei naţionale – construcţia întreprinderilor şi instituţiilor de stat, căilor ferate, etc.;
*cheltuieli pentru dezvoltarea social – culturală – învăţământ, ocrotirea sănătăţii, cultură, artă;
* cheltuieli pentru activitatea economică externă;
*întreţinerea forţelor armate, a aparatului de conducere;
* subvenţii altor ramuri;
*ajutoare altor ţări.
~ În anul 1991 a fost elaborat primul buget consolidat al Republicii Moldova. El este elaborat de către Ministerul Finanţelor. Propus Guvernului  spre discutare şi Parlamentului spre aprobare. Bugetul de stat poate fi revizuit de către Parlament, printr-o lege specială de rectificare. ~
***
Politica bugetară – reprezintă modificarea proporţiilor şi structurii venitului şi cheltuielilor statului.
Politica fiscală – este politica statului în domeniul impozitelor şi a taxelor.
Politica bugetar – fiscală este o îmbinare a primelor două şi reprezintă un instrument eficient de intervenţie şi reglare de către stat a activităţii economice.
***
Datoria publică – constituie totalitatea împrumuturilor externe şi interne contractate de către stat în scopul acoperirii deficitului bugetar.
***