troleibuz
Azi dimineaţă, în timp ce mă îndreptam spre orele de desen avînd în mîină o coala A2 învălătucită, m-am urcat în troleibuzul 22 . Peste ceva timp observ ca în troleibuz se urca un batrîn ghebos, m-am uitat de curînd prin prejur în speranţă să vad un loc liber spre care să-l îndrept pe sărmanul moşnegel, însă nu… troleibuzul era arhiplin şi nimănui nici în cap nu-i dădea să-i cedeze bătrînului locul. Am observat atunci un tînăr de vrio 18-22 ani(nu prea am acordat atenţie înfaţişării acestuia),ce avea un tatuaj “BOSS” pe degetele de la mîina stîngă, mi-am creat de îndată o părere nu prea bună despre el, dar totuşi cu gindul la sarmanul moşnegel l-am lovit uşor cu coala de hîrtie şi i-am arătat spre moşnegel în speranţă că îşi va da seama să se ridice, el nici un stres, eu îi spun să cedeze locul, iar el mîndru întoarce capul, atunci m-am gîndit în sine mea „ Ei, Dumnezeu cu el dar… ” ,apoi însă mi-am dat seama că anume din cauza la astfel de „ Ei, Dumnezeu cu el dar… ” se şi întîmplă toate făradelegile la noi în ţara, şi puţin indignată l-am lovit din nou pe tînărul în cauză cu coala de hîrtie, de data asta începînd să-i ţin şi ceva morala, tînarul după ce a vazut insistenţa mea şi temîndu-se probabil de faptul ca şi persoanele mai în vîrstă din jur îl vor certa, s-a sculat, iar sărmanul moş cînd a vazut scaunul liber s-a aşezat în grabă. Însă nici faptul că tînarul a cedat locul nu m-a răcorit mult, vroiam să îi bag cumva în cap ideea că trebuie să aibă respect faţă de cei mai în virstă, chiar dacă acesta nu avea dorinţă să mă asculte, i-am spus că anume din cauza la astfel de tineri ca el, majoritatea oamenilor în vîrstă îşi face o părere greşită despre tineretul din ziua de azi, fiind înflăcarată i-am mai spus ceva despre tatuajul său,după părerea mea prostesc, el supărat şi jignit încerca ceva să-mi reproşeze însă apoi a înţeles că nu mă poate învinge şi a cedat. Peste cîteva staţii am coborît pentru a mă urca într-un alt troleibuz spre a-mi contiua traseul, aici desigur şi eu la rînul meu am cedat locul unei doamne mai în vîrsta, chiar dacă mă dureau picioarele şi vroiam să stau pe scaun.