Adevarul despre cosmetica,sapuniri si detergenti (film documentar rus)

vezi intreg filmul la:  http://filmix.net/dokumentalenye/9023-krasota-istoriya-vserossijskogo-obmana-2010.html

…etc

Si ciini nasc prin cezariana

Un reputat neurochirurg ne pune in garda! (parere preluata cu referire la vaccina contra H1N1))

Un reputat neurochirurg ne pune in garda!
Nimeni nu trebuie sa accepte vaccinarea contra gripei porcine … este vorba de unul dintre cele mai periculoase vaccinuri cunoscute vreodata. Contine un adjuvant numit squalena (MF-59).. Acest produs poate provoca grave boli auto-imune ca scleroza in placi, artrita reumatoida si lupusul. Este vorba de adjuvantul vaccinal care a fost asociat cu sindromul razboiului din golf ce a cauzat moartea a mai mult de 10.000 soldati si care provoaca o agravare cu 200% a maladiei Lou Ghering (scleroza laterala amiotrofica sau boala lui Charcot (ALS), boala mortala). Virusul H1N1 omoara provocand o “furtuna a citokinelor”, facand sistemul imunitar sa reactioneze intr-o maniera excesiva. Acesta este motivul pt. care omoara persoanele tinere si provoaca o boala mult mai usoara maturilor al caror sistem imunitar este mai putin activ. Acest vaccin este un stimulator puternic al imunitatii ceea ce face virusul capabil de o si mai mare letalitate. Cea mai buna protectie este vitamina D3.. Este recomandabila o doza de 5000UI pe zi iar cand boala se face simtita, se va mari doza pana la 15.000UI zilnic. Vitamina D3 moduleaza reactia imuna, reducand riscul reactiilor excesive. Ea stimuleaza corpul sa produca ceea ce se numesc peptide antimicrobiene care pot distruge virusul fara interventia sistemului imunitar. Efectul este proportinal dozei administrate. Cu cat doza de vitamina D3 este mai ridicata, cu atat protectia este mai buna.. Uleiul de peste contribuie in mod egal la reducerea unei reactii imune excesive. O lingurita de cafea cu ulei de peste pe zi ar fi suficienta (cel mai bun este uleiul de peste norvegian cu lamaie Carlson)... In cazul unor simptome grave luati o lingurita de cafea cu ulei de peste de doua ori pe zi.. Diversi antioxidanti pot fi de asemenea utili cum ar fi curcuma, bioflavonoiduil quercetin, extractul de muguri de grepfruit, vitamina C, vitamina E naturala. Un aport multi mineral/vitaminic este de asemenea esential .

Dr RUSSELL L. BLAYLOCK, M.D.

Holera în care ne scăldăm

Este vara şi cu toţii cautăm în zilele libere un loc mai răcoros unde ne-am putea relaxa, iar luînd în considerare arşita de afară, preferăm să ne îndreptăm spre un iaz, sau spre Nistru. Cu toţii ştim însa ca scaldarea la momentul dat este extrem de periculoasa din cauzaVibrionul holeric depistat mai în toate bazinele acvatice, însă puţini ştiu concret ce e cu Vibrionul holeric de unde se ia el şi la ce complicaţii duce, anume din cauza data m-am gindit să public articolul dat.

De menţionat este faptul că vibrionul holeric a fost depistat in lacul Ghidighici, in zona de agrement Riscani, in lacul “La Izvor”, in lacul “Valea Trandafirilor” etc., exceptie constituie doar riul Nistru, unde vibrionul in cauza nu a fost depistat, dar, cu toate acestea, medicii igienisti atentioneaza asupra situatiei antisanitare de pe plaja din orasul Vadul lui Voda, unde se comercializeaza neautorizat produse usor alterabile. Potrivit Centrului de Medicina Preventiva, aceasta poate provoca aparitia unor probleme majore de natura sanitaro-epidemiologic

E foarte important sa nu inghitim apa in  timpul scaldarii, si sa ne spalam miinile inainte de a minca, si mai bine e sa ne abtinem de la scaldarea in bazinele acvatice naurale si sa ne indreptam spre bazine.

Holeră
etiologie	Vibrionul holeric
tip	O:1, Biovar; O:1, Biovar eltor
incubaţie	2 – 3 zile
simptome	colici, tulb.digestive
specii afectate	om
diagnostic diferenţial

Holera este o boală infecţioasă bacteriană^[1] foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subţire. Boala se manifestă prin tulburări digestive ca o diaree gravă, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului (exicose), prin pierdere de electroliţi (substanţe minerale).

Cu toate că boala evoluează frecvent atipic, poate fi recunoscută uşor prin mortalitatea ridicată de 85 % la izbucnirea bolii, ca ulterior acest indice de letatitate să scadă între 20 şi 70 % la cazurile netratate.

Răspândirea holerei pe glob (2004)

Simptome

După o perioadă de incubaţie între 2-3 zile urmează de obicei trei stadii de evoluare:

1. stadiul de vomitare, fecalele fiind moi cu aspect de orez ^[2], apar rar colici ^[3]
2. stadiul de deshidratare (exicoză), hipotermie ^[4] apar riduri, faţă suptă cu oase proeminente
3. stadiul general grav, cu febră, abatere, dezorientare, comă cu erupţii cutanate. In cazul complicaţiilor apar forme de pneumonie, parotidită şi septicemie^[5]

S-a observat că persoanele cu grupa „0” sanguină sunt mai predispuşi la îmbolnăvire.

Diagnostic

La stabilirea diagnosticului se ţine cont de evoluţia bolii, certificată prin identificarea^[6] vibrionului holeric în fecale sau în coţinutul vomitat.

Agentul etiologic

Vibrionul holeric văzut la microscop electronic

Vibrionul holeric (tipul O395 wt) văzut la microscop electronic

Holera este cauzată de vibrionul holeric „Vibrio cholerae”, produce toxina holerică, aceasta fiind cauza diareii^[7]

• bacteria a fost prima oară descrisă în anul 1854 de „Filippo Pacini”,
• în acelaşi an „John Snow” descrie episodul de holeră din Londra^[8]
• Robert Koch cultivă vibrionul în anul 1883 împreună cu Fischer şi Georg Gaffky.

Holera apare frecvent în ţările sărace, unde nu se pot respecta regulile de igienă:

• apa de băut infectată, fiind cauza principală a îmbolnăvirilor
• canalizarea deficitară, determinând infiltrarea apei de canal în apa de băut
• bacilul fiind prezent prin fecale în apele curgătoare, stătătoare sau peşti
• în ţările industriale din cauza respectării regulilor de igienă, holera apare foarte rar şi sporadic^[9]

Istoric

Boala este semnalată deja pe Valea Gangelui prin anul 600 î.Hr. India. Prin secolul XVIII sunt cazuri de epdemie de holeră^[10]

In secolul XIX a izbucnit o epidemie gravă de holeră în Londra^[11]

In Viena sunt semnalate mai multe epidemii de holeră^[12]

In „Războiul Crimeii” (1853-1856) mor în ambele tabere mai mulţi soldaţi din cauza holerei ca şi pe câmpul de luptă.

Prin 1892 epidemia de holeră din Afganistan, se extinde în Rusia, în portul Hamburg izbucneşte în acelaşi an o epidemie mare (8 600 de morţi)^[13]

Ultima epidemie mare de holeră a avut loc în anul 1991 în Peru de unde s-a extins în America Latină (400 000 de morţi).

Tratament

Cel mai important obiectiv al tratamentului este rehidratarea organismului prin administrare pe cale orală de soluţii ce conţin glucoză, carbonat de sodiu, clorură de sodiu şi clorură de potasiu^[14].

Antibioticele folosite sunt:

• Fluorochinolone, de tipul ciprofloxacinei,
• Azitromicină.

Ca măsuri de profilaxie se recomandă respectarea regulilor standard de igienă, asigurarea cu apă potabilă a populaţiei, eventual acţiuni de vaccinare pe cale orală.

Notatii:

1. ^ agentul patogen fiind vibrionul holeric
2. ^ fragmente de mucoasă intestinală
3. ^ dureri de burtă
4. ^ scade temperatura corporală sub limitele normale
5. ^ o formă gravă de boală determinată de înmulţirea agentului etiologic în sânge
6. ^ vibrionul holeric se cultivă în laborator pe medii de cultură peptonate cu un pH alcalin (9)
7. ^ pierderile de lichid pot atinge 25 de litri pe zi
8. ^ nu miasmele rele produc boala
9. ^ în Germania în anul 1892 a fost ultima epidemie de holeră
10. ^ 1830 revolta contra regimului rusesc din Polonia de unde s-a extins în Europa
11. ^ această epidemie regresează numai după terminarea sistemului de canalizare din Londra
12. ^ epdemii în 1830 (2000 de morţi), 1854. 1866 în timpul războiului austro-prusac (3 139 soldaţi şi 8000 de civili)
13. ^ aici izolează pentru prima oară vibrionul holeric Robert Koch
14. ^ tratament recomandat de OMS