Sincere felicitari din partea mea domnului Dorin Chirtoaca care implineste astazi fumoasa virsta de 32 de ani, ii doresc realizari frumoase atit in plan profesional cit si in plan personal, sanatate, mult noroc, voie buna si putere de a lupta cu toate faradelegile ce au loc in capitala noastra dar si nu numai..
…Un sincer “La multi ani Dorine” din partea mea cu tot respectul si admiratia ce o port fata de activitatea Dvs.
Astazi am avut placuta ocazie de aparticipa la intilnirea off—line organizata cu ocazia implinirii 1 an de existenta a grupului “PRO DORIN CHIRTOACA”de pe sait-ul odnoklassniki.ru . In primul rind as vrea sa spun un sincer multumesc Olesei Roibu, si celorlalti moderatori pe care din pacate nu ii cunosc pentru organizarea evenimentlui dat, pentru organizarea evenimentlui dat, dar si multiubitul si mutstimatul domn primar pentru timpul acordat de acesta noua, tinerilor ce vrem si putem sa aducem o schimbare in tara noastra.:) Intrunirea mi-a placut mult insasi prin faptul ca am avut ocazia sa ne intilnim cu Dorin la el in birou, la postul sau de munca, sa facem o multime de poze cu dumnealui si chiar sa vizionam impreuna buletinul de stiri de la PRO TV, intercalind vizionarea stirilor cu discutii pe baza lor. Am mai fost la intruniri cu Dorin si deja m-am deprins cu capacitatea acestuia de a instala o atmosfera familiara in timpul discutiilor, acordind ocazia fiecarui membru prezent de a-si exprima ideile, parerile, doleantele si de a da intrebari la care cu siguranta vor primi un raspuns exhaustiv, dar totusi nu pot sa inteleg cum o face si cum mai reuseste sa fie in forma dupa o zi intreaga de munca. M-a surprins foarte mult faptul ca desi era aproape de ora 21-00, acesta inca nici gind sa paraseasca locul de munca si sa se indrepte spre casa. Imi pare foarte rau ca totusi nu l-am intrebat cite ore pe zi isi poate permite sa doarma si care e in medie coraportul dintre timpul acordat serviciului sau si timpul personal, dar stiu ca balanta s-a inclinat mult inspre timpul acordat problemelor si grijilor chisinauenilor, probleme pe care primarul incearca din rasputeri sa le rezolve in pofida nenumaratelor bete in roate.:(
Dupa parerea mea intrunirea a fost foarte faina si sunt foarte bucuroasa ca primarul ni-a promis ca ne va mai primi la el in birou, deja ma gindesc ce intrebari as dori sa-i pun….Intrunirea fost super! , nu mi-a placut doar ca am fost doar 10, adica cum nu mi-a placut?!poate chiar mi-a placut, pur si simplu imi pare rau pentru cei ce nu s-au prezentat la intilnire si as vrea sa le spun ca au pierdut multe, cit despre cei prezenti nr. redus de persoane prezente a fost probabil chiar un plus caci fiecare a putut sa dea intrebari si sa se bucure de putina atentie din parte domnului primar, care a tins sa afle cite ceva despre toate cele 10 persoane prezente.
-Astept cu nerabdare meet-ul viitor !
Intrunirea vazuta de alt participant dar si poze
Azi dimineaţă, în timp ce mă îndreptam spre orele de desen avînd în mîină o coala A2 învălătucită, m-am urcat în troleibuzul 22 . Peste ceva timp observ ca în troleibuz se urca un batrîn ghebos, m-am uitat de curînd prin prejur în speranţă să vad un loc liber spre care să-l îndrept pe sărmanul moşnegel, însă nu… troleibuzul era arhiplin şi nimănui nici în cap nu-i dădea să-i cedeze bătrînului locul. Am observat atunci un tînăr de vrio 18-22 ani(nu prea am acordat atenţie înfaţişării acestuia),ce avea un tatuaj “BOSS” pe degetele de la mîina stîngă, mi-am creat de îndată o părere nu prea bună despre el, dar totuşi cu gindul la sarmanul moşnegel l-am lovit uşor cu coala de hîrtie şi i-am arătat spre moşnegel în speranţă că îşi va da seama să se ridice, el nici un stres, eu îi spun să cedeze locul, iar el mîndru întoarce capul, atunci m-am gîndit în sine mea „ Ei, Dumnezeu cu el dar… ” ,apoi însă mi-am dat seama că anume din cauza la astfel de „ Ei, Dumnezeu cu el dar… ” se şi întîmplă toate făradelegile la noi în ţara, şi puţin indignată l-am lovit din nou pe tînărul în cauză cu coala de hîrtie, de data asta începînd să-i ţin şi ceva morala, tînarul după ce a vazut insistenţa mea şi temîndu-se probabil de faptul ca şi persoanele mai în vîrstă din jur îl vor certa, s-a sculat, iar sărmanul moş cînd a vazut scaunul liber s-a aşezat în grabă. Însă nici faptul că tînarul a cedat locul nu m-a răcorit mult, vroiam să îi bag cumva în cap ideea că trebuie să aibă respect faţă de cei mai în virstă, chiar dacă acesta nu avea dorinţă să mă asculte, i-am spus că anume din cauza la astfel de tineri ca el, majoritatea oamenilor în vîrstă îşi face o părere greşită despre tineretul din ziua de azi, fiind înflăcarată i-am mai spus ceva despre tatuajul său,după părerea mea prostesc, el supărat şi jignit încerca ceva să-mi reproşeze însă apoi a înţeles că nu mă poate învinge şi a cedat. Peste cîteva staţii am coborît pentru a mă urca într-un alt troleibuz spre a-mi contiua traseul, aici desigur şi eu la rînul meu am cedat locul unei doamne mai în vîrsta, chiar dacă mă dureau picioarele şi vroiam să stau pe scaun.
Numele: Nikon
Prenumele: Coolpix S600
Data şi locul naşterii: Data naşterii necunoscută, locul deasemenea, însa dupa acte Tokio,Japonia
Cetăţenie: Multiplă,cea de baza e japoneză deşi am un enorm suflet de român basarabean.
Domiciliu: Duc un mod de viaţă activ,sunt în permanentă mişcare, calătoresc mult, îndeosebi în timpul verii, aşa ca nu am un domiciliu stabil.
Starea civilă: Celibatar, sortit singurataţii.
Stagiu militar: Lupt în permanenţă cu uitarea, încercînd să eternizez fiece clipa a vieţii tuturor celor din jur.
Limbi cunoscute: În total cunosc 23 de limbi printre care: japoneza, chineza, rusa, turca, germana, italiana, spaniola, franceza, coreana, … .
Activitatea de bază: Fotografiez în permanenţă începînd de la fenomene şi componente ale naturii, diferiţi oameni, diferite evenimente, petreceri şi alte lucruri ce deşi în aparenţă par simple ascund în sine multe mistere şi minunaţii ce nu fiecare este capabil să le vadă, să le dezvăluie. Conservez evenimente marcante şi dureri (pentru că nu pot permite să se uite istoria amaruie,fărădelegile cu care se confruntă lumea din jur, prostia, minciuna şi frica), zile simple,dar îndeosebi bucurii (pentru a provoca crize de melancolie şi dulci aminiri, trăiri ce motivează existenţa şi aduc lumină în sumbra existenţă umană plină de griji şi rutine cotidiene).
Alte activitaţi:Uneori filmez şi înregistrez voci, asta se întîmpla rar căci consider că fiecare trebuie să fie profesionist în domeniul său, şi să nu să se ocupe cu alte chestii ce nu ţin de profesia sa. Fiecare trebuie sa tinda sa fie un geniu al lucrului sau iar genii,dupa cum observ, sunt genii doar intr-un anumit domeniu,exceptie face doar Leonardo da Vinci, care a fost un geniu atit in pictura, sculptura, arhitectura cit si in stiinte, cu valoroase descoperiri in anatomie,in tratare de boli, in crearea diferitor aparate de lupta si desigur de zbor, caci da Vinci a fost mereu o pasare cu arpile crescute inauntru.
Experienţa de lucru: Lucrez necontenit deja mai mult de doi ani, am lucrat atît în teritoriul RM, în special, dar desigur nu numai, în oraşul Chişinau, cît şi peste hotare. Am fotografiat de la cele mai diverse altitudini, ajungind să fotografiez pînă şi din înalţimea la care zboară un avion, cea mai bogata experienţă de lucru pe care o am, este probabil totuşi lucrul aproapecă nonstop de trei săptamîni în SUA, cînd în mii de fotografii am încercat să imortalizez viaţa si frumuseţea americii dar înspecial cea a hotelurilor din Las Vegas.
Performanţe: În calculatorul stapînului am lucrări a căror volum este în jur de 30 GB, deasemenea fotografiile mele sunt întrebate şi căutate fiind folosite deseori la crearea filmelor în Windows Movie Maker, postări pe două bloguri, dar şi păstrate în colecţii de fotografii a colegilor stapînului meu. Am deasemenea o întregistrare video a minunatului havuz din faţa hotelului Bellagio, havuz cunoscut în toată lumea datorită aruncarilor armoniase de jeturi de apă în ritmul diferitor piese muzicale.
Aş continua probabil istoria mea, însă nuştiu dacă macar pe cineva îl interesează viaţa unui simplu aparat de fotografiat,căruia deobicei nu i-se acordă mare atenţie şi e considerat doar un instrument………… aş continua probabil istoria mea, dar acumulatoarele s-au irosit şi trebuiesc puse la încărcat, căci mîine e o nouă zi plină de evenimente si trăiri pe care eu nu pot să nu le eternizez, acesta este rostul existenţei mele şi pentru asta la ziua de mîine mă gîndesc.
P.S. Sper să te prind într-o zi şi pe tine în cadru cititorule ce ţi-ai aplecat privirea însper mine acum.
Pentru concursul: “PcFun – Easy Shopping in Moldova”
După părerea mea, defapt ne naştem cu toţii fiinţe umane, apoi doar, trecînd prin viaţa şi reuşind să demonstrăm prezenţa şi capacitatea de dobîndire a unor valori umane,putem spune că suntem oameni. Ne naştem cu totii fiinte umane şi modul cum reacţionam şi ţinem piept la greutăţile ce ni-le oferă viaţa ne determină dacă suntem doar fiinţe sau dacă suntem oameni. Asupra devenirii omului influenţează mult persoanele din jurul sau, căci în mare parte şi prin influenţa lor se formează personalitatea, iar personalitatea ce dă dovadă de valori esenţiale umane ca: dreptatea, iubirea, libertatea, toleranţa, ajutorul, compasiunea… este considreata om. Mulţi se consideră oameni (aproape toţi), puţini dintre ei sunt, iar cei ce totuşi sunt nici nu-şi dau seama unicitatea sa. Un lucru foarte important in viaţă e să înţelegi eşti tu om sau doar o fiinţă. Iar dacă eşti doar o fiinţă să nu continui calea degradării ci să evoluezi în om. Căci viaţa e una singura, nu suntem întrebaţi cînd ni-se dă şi nici atunci cînd ni-se ia, unicul lucru care e în puterile noastre să îl facem e să ne traim viaţa în aşa mod încît să nu ne pară rău de prostiile ce le-am făcut,iar copii noşti să mîndrească de noi. După mine, de obicei cea mai justă apreciere a omului se face abia după moarte acestuia, cu cît mai multe suflete omeneşti zguduie plecarea în nefiinţă a acestuia, cu cît mai mulţi oameni vin să îl petreacă în ultimul drum şi cu cît mai multe lacrimi se varsă din cauza conştientizării pierderii, cu atît mai tare se poate afirma ca persoana dat adevarat a fost un OM, desigur sunt şi excepţii şi anume atunci cînd vorbim de oamenii de rînd a căror fapte mici ramîn mereu în umbra conştientizării celor din jur, dar totuşi cred că în general e aşa cum am spus eu ceva mai înainte, dacă doriţi poftim şi un exemplu: vă mai aduceţi aminte cîte mii de oameni a unit profundul sentiment al pierderii cînd s-a anunţat despre nefericirea ce s-a întîmplat cu G. Vieru !!! iar acum imaginaţi-vă ce se va întimpla dacă va deceda preşedintele nostru mult iubit ! pai cred că deja nu mai are sens să spunem cine din ei e om şi cine deja nu mai are şanse de regenerare.. .
Om nu te poţi naşte om trebuie să devii, oameni trebuie să creşti din copii tăi.
